vineri, 13 decembrie 2013

Anarhism sau lipsa de identitate

La finele lunii trecute, în Parlamentul European, dezbătând Programul de Acţiune privitor la taxare în UE pentru perioada 2014-2020, continuare a strategiei Europa 2020 şi a sublienierilor făcute în tot decursul anului 2013 de înalţi oficiali privitor la fenomenul evaziunii fiscale din Uniune (inclusiv presedintele J.E. Barroso a menţionat, la începutul anului, o cifră în jur de 1.000 miliarde euro anual) a avut loc, probabil cea mai mediatizată intervenţie din cadrul şedinţei din 21 Noiembrie 2013, cea a lui Godfrey Bloom, fost membru al partidului de dreapta ( United Kingdom Independence Party - UKIP, partid format ca reaţie contrară tratatului de la Maastricht ).
O intevenţie ce a făcut referire directă la ideile lui Murray Rothbard, filosof şi economist american, de orientare libertariană / anarhică, înscrisă în viziunea şcolii de la Viena.


Orientarea eurosceptică, ce devine tot mai importantă în statele membre, pare a impune tuturor forţelor politice şi administrative din UE, o regândire a organizării sociale, a sistemului de reprezentare parlamentară şi, în cele din urmă a structurilor statale şi/sau suprastatale, a raţiunilor de existenţă ale acestor structuri.

"Statul reprezintă violența într-o formă concentrată și organizată. Individul are un suflet, dar statul este o mașină fără suflet, ea nu poate fi înţărcată de la violență, careia îi datorează existența." spunea Mahatma Gandhi în susţinerea conceptului de swaraj (noţiune ce defineşte o auto-guvernare la nivel individual). În înţelesul acestui concept, puterea este a oamenilor şi ei nu o pot pierde decât renunţând la ea (de multe ori prin constrângere).
Avem, în această viziune o orientare pacifistă spre o rezolvare a problemei ierarhiilor sociale, orientată spre auto-guvernare individuală şi educaţie reală a individului. O educaţie ce nu are ca scop acumularea de cunoştinţe sau erudiţie ci, o perpetuă strădanie de atingere a scopului ales în viaţă de fiecare, scop fundamentat de răspunsul găsit de fiecare dintre indivizi la întrebările despre scopul şi rolul existenţei.

Privitor la scopul şi rolul existenţei, însă, prin anii '80 Mircea Eliade atrăgea atenţia asupra alienării societăţilor / culturilor ocidentale, asupra lipsei de identitate a tinerelor generaţii (insitând mai ales privitor la pierderea continuităţii tradiţiilor din cadrul comunităţilor, inclusiv etnice şi religioase).
Acest fenomen de globalizare culturală conducând spre o diluare a identităţilor locale, mai ales pentru că, în multe cazuri, el a fost precedat de instaurarea ideii de identiate naţională, ce a luat locul, la vremea ei, realei identităţi a indivizilor sau a comunităţilor.

Spre diferenţă de culturile orientale,cele occidentale preferă soluţii mai directe şi mai rapide (un alt fel de moştenire a hopliţilor) ceea ce poate conduce la manifestări mai violente. Totuşi, nivelul de trai din majoritatea statelor vest europene, în acest moment, este unul foarte ridicat, comparativ cu media mondială, astfel încât ameninţarea finală a lui Godfrey Bloom nu are, în fapt, decât rol oratoric sau de efect de scenă.
Totuşi, presiunea euroscepticilor este tot mai mare în UE şi reprezentativitatea lor tot mai puternică, pe zi ce trece iar acuzaţiile aduse birocraţiei de nivel european, scandalurile publice în care apar înalţi funcţionari UE (de multe ori acuzaţi de corupţie), modelul de organizare suprastatală pe care însăşi conceptul îl presupune. Astfel însăşi conceptele europene vor avea de trecut o serioasă probă de maturitate în perioada 2014-2020.

Ţările mai bogate vor trebui să accepte ca principii "libera circualaţie a tuturor persoanelor, cetăţeni UE", ca şi contrapartidă a câştigurilor pe care le realizează pe baza "liberului schimb" cu toate statele membre.
Ţările mai sărace vor trebui să îşi asume eforturile deosebite necesare pentru a susţine economiile puternice şi pentru a le asigura cu resurse, precum şi conformarea la normele de drept europene.
Intr-un fel sau altul, toţi vor trebui să renunţe puţin la drepturile suverane pe care le au în acest moment (şi nu la datoriile suverane).

Interesant de văzut în ce direcţie se va deplasa atitudinea UE în următorii 7 ani, ani ce vor fi o provocare pentru toate domeniile de evoluţie europeană.
La fel de interesant va fi de văzut cât de eficientă va fi metoda "aflatului în treabă" în confruntarea cu aceste provocări.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu