Moștenirea istorică și credințele noastre

BOGOMILÍSM

1.            (‹ fr. {i}; {s} Bogomil) s. n. Doctrină creștină eretică de esență maniheistă bazată pe dualismul binelui (Dumnezeu, care creează lumea spirituală veșnică și nevăzută) și răului (Satan, care creează lumea vizibilă: pământ, cer, stele, animale, plante); omul este constituit tot din din două forțe antagonice: trupul stăpânit de Satan, și sufletul, stăpânit de Dumnezeu. Influențată de gnosticism și de Pavlicieni, a influențat la rândul său, pe catari. Potrivit unei tradiții promotorul ei a fost preotul Bogomil, care a predicat între 927 și 950 în Bulgaria. Larg răspândită în Pen. Balcanică în sec. 10-14 (până în sec. 17 ca sectă). Ideile b. și-au găsit ecou și în miturile cosmogonice românești.

2.            Numele unei secte religioase creștine-ortodoxe din Bulgaria (răspândită mai demult și la noi), care nu recunoștea biserica creștină și tainele ei, cum și autoritatea statului; doctrina care stă la baza acestei secte.

-DEX

Am văzut zilele astea un reportaj despre un preot (din Buzău) care a renunțat la construirea unei catedrale pentru a ajuta, în loc, pe oameni și, chiar afirmând că asta este misiunea pe care un preot trebuie să o aibă în viața sa.

Nu știu dacă mediatizarea i-a făcut bine preotului, pentru că, la rigoare, un asemenea comportament ar putea fi acuzat de … Bogomilism.

Și atunci m-am întrebat ce efecte a avut erezia Bogomilismului în țările române ?

Să o luăm încetișor și mai de departe, pentru că subiectul îmi pare interesant și cam neglijat în România, deși multe (îmi pare) pot fi înțelese mai ușor așa.

Ni se spune (de mici, nu?) că românii sunt creștini de 2.000 de ani, chiar dacă românii nu există de 2.000 de ani, însă Andrei, cel dintâi chemat, a tras la sorți Sciția și și-a început lucrarea în Dobrogea, deci cu siguranță asta a făcut pe toți locuitorii acestor meleaguri creștini (și ortodocși, aș spune, chiar dacă Muntenia și-a început existența ca țară catolică, devenind ortodoxă abia pe vremea lui Nicolae Alexandru, nepotul lui Negru Vodă și fiul lui Basarab, pentru ca domnul să poată fi ”autocrator” - suveran de drept divin).

Sigur, s-a vorbit și de felul creștin de a fi al românilor, de mai înainte (de sosirea lui Andrei) pentru că Moș Soare al tracilor și dacilor (aia din haplogrupul I2a1b-L621 - acum numiți Dinarici) era milos și iubitor de oameni, sau pentru că cei din vechime credeau, avant la lettre, în salvarea Sufeltului și în înviere.

Revenind la subiect (care poate fi interpretat și ca ”oi” ) Bogomilismul a apărut în Macedonia de azi, pe vremea primului Imperiu Bulgar, în timpul domniei lui Petru I (sec. X), și nega autoritatea și riturile Bisericii, precum și autoritatea statului, îndemnând la revenirea la un Creștinism de tipul celui timpuriu (ne instituționalizat).

Bogomil spunea că sufletul Omului este creat de Dumnezeu iar trupul de Satan, primul născut al lui Dumnezeu (ce a pierdut puterea sa creatoare după ispitirea / seducerea Evei).

Rețin idea de contestare a autorității bisericești și laice precum și viziunea duală asupra creației.

Apostolii lui Bogomil (cel drag lui Dumnezeu) au fost Mihai, Todur, Dobri, Stefan, Vasile și Petru ce au continuat lucrarea acestuia și în al doilea Imperiu Bulgar, pe care noi (numai noi astăzi) îl numim Imperiului Vlaho-Bulgar (sau Româno – Bulgar, deși nici poporul român nici cel bulgar nu finalizaseră etnogeneza lor), cel al fraților Teodor (rebotezat Petru IV) și Asan.

Cam în aceiași vreme, în Legenda Sfântului Gerard ni se spune că existau bogomili în țara lui Ahtum, ce cuprindea și Banatul de astăzi, și care invocau pe Arhanghelul Uriel.

Rețin că au fost, totuși, bogomili și pe actualul teritoriu al României.

Cei doi frați (Teodor și Asan) și urmașul lor la tron, fratele mai mic Ioan (sau Ioniță) Kaloian au luptat (și în majoritatea cazurilor au învins) Bizanțul. Menționez numai că în urma luptei de la trecătoarea Tryavna, Asan a capturat coroana și crucea Bizanțului.

Ioan Kaloian a negociat cu papa Inocentiu al III-lea obținerea titlului de autocrator (rege) și chiar împărat (prin tăcerea Romei), trecând formal imperiul la credința catolică, deși această trecere formală la catolicism nu a fost resimțită (și poate nici cunoscută) de oamenii din imperiu.

Îmi seamănă cu atitudinea de azi a Greciei privitor la împrumuturile sale.

Urmează multe trădări și omoruri, atât la curtea Bizanțului cât și la cea de la Veliko Târnovo iar imperiul nu va mai fi numit vlah după moartea lui Ioan Kaloian (ca și în cazul lui Bogdan, pe vremea căruia Moldova se numea Bogdania) și tronul va fi preluat de bulgari, după ce ultimii urmași ai lui Teodor și Asan vor fi uciși.

În timpul acesta însuși Bizanțul va fi cucerit de europeni și va apărea regatul latin al Bizanțului, sub Balduin I (de Flandra).

Rețin că nu au rezistat ispitelor altora și au pierdut tot ce au câștigat pentru că unul sau altul au vrut mai mult pentru ei.

Revenind mai spre zilele noastre, putem spune că nici România, nici Bulgaria nu au avut revoluții reale, laice, care să promoveze realmente egalitatea, fraternitatea și libertatea cetățenilor.

Pentru România Revoluția de la 1848:

Revoluția din Moldova, de la 1848 s-a făcut, prima data (martie 1848) cu voie de la Vodă, care chiar a cerut să fie redactată o proclamație revoluționară (dar care să fie conformă cu Regulamentele Organice – cele impuse de Rusia). Și elitele Moldovei au făcut-o.

Abia după ce Vodă Sturdza a început să aresteze capii Revoluției, s-a format un nucleu realmente revoluționar.

Programul din August 1848 este redactat în spirit revoluționar, împotrivindu-se Regulamentelor Organice și enunțând idea de Unire cu Țara Românească (Muntenia).

Popa Șapcă

În Țara Românească Revoluția a fost mai hotărâtă de la început, formându-se un Guvern provizoriu, în ilegalitate, astfel că în iunie 1848 se citește Declarația de la Islaz. E de spus că adunarea de la Islaz a fost organizată de un preot (Popa Șapcă - preot, haiduc și revoluționar iar mai apoi, după întoarcerea din exil, Stareț al mânăstirii Cozia).

Urmare a înțelegerii dintre Imperiul Țarist și Imperiul Otoman, cele două revoluții se termină prin intervenția armatelor celor două imperii (Rusia preia Moldova iar Turcia preia Muntenia).

Oricum facem, totdeauna vine altcineva și ne pune la punct.

Distincția între teocratic și laic a apărut odată cu revoluția franceză, motiv pentru care conceptul de laic e specific mai ales republicilor și democrațiilor de sorginte franceză, incluzând aici și Statele Unite ale Americii, prin influențele ideilor franceze asupra părinților fondatori, și orice alte democrații formate, mai târziu în Europa, de Republici apărute în urma revoluțiilor de la 1848, ce au avut ca și cauză tot o revoluție franceză.

Deși Franța a revenit la o organizare imperială după revoluția din 1848 (sub Louis Napoleon Bonaparte) ideile revoluționare au penetrat în toate țările europene și au provocat efecte.

Cred că situația țărilor ortodoxe e mai specială și mai puțin permeabilă la ideile venite din spațiul catolic. Un fel de continuare a anatemizărilor.

O să vă spun o poveste, ca să … mă explic mai bine și, poate, să explic concluzia.

În Apuseni casele sunt răsfirate pe dealuri deși încearcă să se strângă una către alta, parcă pentru a-și face curaj să înfrunte natura.

Vara e frumos, poți străbate pădurile dintre dealuri fără prea mare frica, pentru ca si lupii găsesc de mâncare vara și nu au treaba oamenilor și dacă îi văd.

Iarna e altfel.

Iarna lupii vin până în pragul caselor și iau tot ce găsesc în curte, inclusiv câinii de pază.

Iarna e greu.

E greu nu numai pentru că în apartamente sau pe străzi e mai frig. E greu pentru ca mâncarea e mai puțină.

Și atunci când vin lupii și iți mănâncă câinele de pază din pragul ușii și tu nu poți ieși afară ca să nu ai soarta câinelui … viața iți pare altfel și te bucuri mai mult de ea. E mai vie.

Tot atunci începi să îi respecți pe lupi, ca pe niște frați ai tăi, care sunt trăitori în același loc, care sunt la fel de necăjiți ca tine și care, la fel ca tine, vor și ei să trăiască.

Atunci devine inteligibil obiceiul moților din Apuseni de a serba Crăciunul Lupilor. A Valvei care ii va îmbuna pe lupi si va aduce un an mai bogat sau măcar mai liniștit.

Atâta lucru merita si o ofranda, un sacrificiu.

Ce mai contează ca e creștinește sau nu. E mai sigur așa.

După tot ce am reținut din povestea asta, cred că pot înțelege mai bine de ce avem unele (sau altele) porniri.

Cred că ăsta e felul de a fi, în adevăratul sens al cuvîntului, al românilor și dacă ăsta e modul de manifestare al Bogomilismului la noi, mie îmi pare a fi ok.

Adică mă alătur acelui preot din Buzău în opinia că oamenii sunt mai importanți decât bisericile (în subsidiar se poate spune si Biserica).